Cum descarci jocuri în Ubuntu

LinuxJocuriJocuri LinuxJocuri UbuntuLinuxUbuntu

Despre Ubuntu și sistemele bazate pe Linux se știe că nu sunt bune pentru jocuri pentru că nu sunt jocuri dezvoltate pentru aceste sisteme de operare.

Pot spune că acest lucru nu este adevărat și din păcate toate informațiile despre sistemele de operare bazate pe Linux sunt foarte puține în România.

Adevărul este că în ultimi ani s-a depus mult efort pentru a se aduce jocuri pe Linux și în acest articol vă prezint cum se pot instala jocurile pe sistemul de operare Ubuntu.

1. Centrul de aplicații

O dată instalat sistemul de operare tot ce trebuie să faci este să deschizi centrul de aplicații Ubuntu Software, mergi la categoria „Jocuri” și instalezi jocurile care îți plac.

Nu este nevoie să ai nici un cont așa cum cere Windows când vrei să instalezi ceva din Microsoft Store. În Ubuntu se poate descărca totul liber.

2. Deschide Ubuntu Software (Centrul de aplicații)

Încă de la instalarea sistemului, Ubuntu Software are o scurtătură în panoul lateral (Dock) și în meniu.

3. Caută jocurile disponibile

Când deschizi aplicația Ubuntu Software prima dată vezi ecranul principal. Pentru a căuta jocurile, trebuie să accesezi fila/categoria „Jocuri”.

După accesarea categoriei „Jocuri”, în fereastră o să apară toate jocurile. În partea de sus apar câteva jocuri recomandate, mai jos sunt câteva filtre cu care te poți juca și mai jos apare lista cu toate jocurile.

Dacă vrei un anume joc, îl poți căuta după nume în căsuța de căutare.

4. Instalare jocuri

După ce ai găsit jocul pe care dorești să îl instalezi, apasă pe pictogramă ca să se deschidă pagina jocului. Toate jocurile din centrul de aplicații sunt gratuite.

După ce s-a deschis pagina jocului, chiar sub logo-ul jocului este un buton verde, apasă pe el pentru a instala jocul.

Se deschide o mică fereastră unde se cere parola (parolă introdusă la instalarea sistemului) pentru că altfel nu se poate instala jocul.

Acum se pornește procesul de descărcare și instalare, între timp este afișată o bară de derulare pentru a ști când s-a terminat instalarea.

5. Pornește jocul instalat

După ce s-a terminat instalarea, Ubuntu Software îți dă posibilitatea să pornești jocul cu ajutorul unui buton verde numit „Lansează”. Dacă nu vrei să pornești jocul din centrul de aplicații, îl poți căuta în meniu.

Centrul de aplicații, Ubuntu Software, are o bibliotecă cuprinzătoare de jocuri care pot fi jucate în Ubuntu. Aceste jocuri fac parte din multe genuri, cum ar fi: multi-player, acțiune, aventură, sport etc.

Mai există încă două variante de unde se pot lua jocuri pentru Ubuntu (Linux) și prima variantă este direct de pe site-ul producătorului și a doua variantă este instalarea bine cunoscutei platforme de jocuri Steam. Dar despre aceste două variante în alte articole.

Cum monitorizezi performanța în Ubuntu

LinuxLinuxProductivitateSystem MonitorUbuntu

De câteva luni am început să urmăresc site-ul Digital Citizen România, care este un site care publică articole interesante despre Windows și administrarea acestui sistem de operare. Recent au publicat un articol despre cum poți să monitorizezi performanța în timp real a calculatorului cu Windows. Și astfel m-am gândit să public un articol despre acest subiect dar pentru sistemul de operare Ubuntu.

Atunci când folosești o astfel de unealtă, poți vedea cum sunt folosite toate resursele sistemului. Aceste informații de pot ajuta să iei decizii legate de programe și componente hardware, în special atunci când performanța sistemului nu este cea pe care o dorești. De asemenea, este util și pentru depanarea problemelor.

În următoarele rânduri vă povestesc despre aplicația System Monitor care este ușor de folosit. Cu ajutorul acestei unelte puteți determina încărcarea procesorului, utilizarea memoriei RAM, utilizarea memoriei Swap, dimensiunea și spațiul disponibil pe memoria de stocarea a calculatorului (HDD/SSD) și în final activitatea rețelei de internet.

Cum pornești System Monitor

Există mai multe metode de a porni System Monitor. Cea mai eficientă metodă este cea de căutare. În Ubuntu trebuie să apeși tasta „Super key/Windows” și în fereastra de căutare care apare, scrie „system monitor” după care apeși pe „enter” pentru a deschide aplicația.

Cum analizezi performața sistemului

Programul are trei file „Processes”, „Resources” și „File System”.

În prima filă „Processes” este afișată o listă cu toate procesele (serviciile, programe etc) care sunt active. În această filă poți vedea câtă memoria RAM folosește fiecare proces în parte sau cât spațiu ocupă în memoria de stocare (HDD/SSD). În partea dreaptă există un meniu, de unde se poate selecta serviciile folosite de utilizator, toate serviciile sau serviciile active.

În a doua filă „Resources” este prezentat în formă de grafic activitatea procesorului și cât de mult lucrează acesta, câtă memoriei RAM/SWAP este ocupată și care este activitatea rețelei de internet.

Și a treia filă „File System” prezintă toate fișierele unde sunt stocate pe HDD/SSD și cât spațiu ocupă fiecare în parte.

Cum poți control fiecare proces

Cu această unealtă se poate control fiecare proces, serviciu activ. Și acest lucru se poate face din fila „Processes”. În lista afișată în filă, selectezi procesul dorit pe care dai un clic dreapta – va apărea un meniu cu mai multe funcții.

Din acel mic meniu poți afla mai multe detalii despre procesul pornit cu un clic pe „Properties”. Se poate schimba prioritatea procesului de la „Change Priority”, se poate opri, porni sau închide procesul tot din acest mic meniu.

Pentru mai multe detalii despre cum puteți folosi System Monitor, trebuie să accesați meniu „Help”.

Vreau să învăț Linux! De unde încep?

LinuxDebianFedoraGNU LinuxLinuxopenSUSERedcoreUbuntu

Ce este GNU/Linux?

GNU/Linux sau Linux (pe scurt) este o familie de sisteme de operare bazată pe nucleul Linux. Deși nu este la fel de popular ca Windows, Linux a început să se facă remarcat în ultima perioadă datorită facilităților pe care le oferă: mediu mai stabil, mai sigur (nu vei găsi mulți viruși pe Linux), mai rapid, multe dintre distribuții au o interfață prietenoasă. Este foarte apreciat ca sistem de operare pentru servere.

De ce Linux?

Prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui înainte de a învăța Linux este de ce vrei să-l folosești?
Dacă vrei să-l folosești doar pentru că „e la modă” să știi Linux, nu vei învăța foarte multe. Pentru a „învăța” tainele Linux-ului trebuie să fii perseverent și să ai răbdare, documentarea fiind un factor esențial.

Un utilizator de interfețe grafice se poate descurca la fel de ușor în GNOME și KDE (cele mai populare interfețe grafice din Linux) ca și în Windows atât pentru activități de rutină ca: vizionat filme, ascultat muzică, creare/editare documente folosind suita Office, navigare pe internet, discuții pe messenger cât mai ales pentru programare, multimedia, web design și administrare servere.

Linux este liber și gratuit: codul sursă poate fi modificat și distribuit mai departe, fără a fi nevoie de plata unei licențe.
Nu avem însă o formulă magică în privința sistemului de operare: fiecare utilizator trebuie să se gândească ce dorește de la un sistem de operare și să aleagă în cunoștință de cauză.

Primul pas

Primul pas în lumea Linuxului îl reprezintă instalarea unei distribuții. De menționat este faptul că poți avea în același timp și Windows și Linux pe calculatorul tău, recomandat fiind să instalezi mai întâi Windows (sistemul de operare mai vechi înaintea celui mai nou) pentru a nu avea probleme la boot-are (Windows șterge fișierele de boot ale Linuxului pentru că nu le recunoaște).

Printre cele mai cunoscute distribuții distribuții recomandate utilizatorilor casnici, amintim:

Instalarea unei distribuții

Dacă nu ești încă sigur ce versiune de Linux să folosești, cel mai bine este să începi să testezi mai multe distribuții folosind un live cd sau usb. Majoritatea distribuțiilor oferă această posibilitate pentru ca tu să le poți testa în voie, fără să fie nevoie să le instalezi (ex.: FedoraopenSUSEUbuntu). O dată ce ai găsit distribuția care îți place, o poți instala cu ușurință folosind informațiile oferite pe situl oficial (din același loc de unde ai descărcat datele pentru live cd sau usb).

Întrucât sunt foarte multe tutoriale pentru instalarea unui sistem Linux, în funcție de distribuție, nu vom detalia aici însă vom aminti câteva recomandări de instalare:

– se creează cel puțin 2 partiții astfel:

  • / – root (tipul partiției: ext4)
  • /swap – cu dimensiunea dublă față de memoria ram (tipul partiției: swap)

– poți crea alte partiții opționale dar care îți vor ușura semnificativ lucrul:

  • /home – directorul utilizatorilor, util pentru stocarea separată a datele pentru a nu fi pierdute în cazul reinstalării sistemului.
  • /boot – pentru încărcarea fișierelor de boot

Primul contact cu noul sistem de operare instalat

Primul lucru pe care îl vei remarca după instalarea unei distribuții Linux este sistemul de fișiere diferit față de cel din Windows.

/- directorul rădăcină (root): aici va fi stocat kernelul și fișierele acestuia
/bin    - fișiere executabile ale comenzilor importante (ex.: cat, cp, ls...)
/boot    - fișiere statice necesare procesului de boot (ex. kernelul, fișierul de configurare al bootloader-ului)
/dev    - fișierele dispozitivelor hardware
/etc    - fișierele de configurare ale sistemului
/home    - fișierele personale ale utilizatorilor 
/lib    - biblioteci și module de kernel
/mnt    - directoare în care se montează sistemele de fișiere
/media - directoare în care se montează dispozitivele de stocare
/opt   - software adăugat de obicei din surse neoficiale, suplimente ale programelor etc.
/root  - fișierele utilizatorului root
/sbin  - executabile esențiale de sistem (ex: init, fsck, ifconfig)
/tmp   - fișiere temporare
/usr   - ierarhie secundară, conține majoritatea utilitarelor și aplicațiilor 
/var   - fișiere care se schimbă des în timp (ex. loguri de sistem)

Mai multe informații despre sistemul de fișiere găsești pe pagina oficială.

Și acum ce fac?

O dată cu instalarea sistemului de operare, începe aventura ta în lumea Linux. De aici poți face tot ce îți dorești.

Majoritatea distribuțiilor vin cu programe integrate astfel încât vei găsi tot ce ai nevoie pentru a asculta muzică, viziona filme, edita fișiere din suita office, chat pe messenger etc.
Printre cele mai folosite alternative libere și gratuite la programele proprietare, amintim:

  • LibreOffice – alternativă la Microsoft Office
  • Mozilla Firefox – browser web, alternativă la Internet Explorer
  • Mozilla Thunderbird – client de e-mail, alternativă la Microsoft Outlook
  • GIMP – program de editare grafică, alternativă la Adobe Photoshop
  • Inkscape – program pentru grafică vectorială, alternativă la Corel Draw
  • VLC – player video simplu de utilizat, are codec-uri interne astfel că nu mai este nevoie să le descarci de pe internet
  • Pidgin – alternativă la Yahoo Messenger, poate funcționa cu mai multe conturi de pe platforme diferite în același timp

Datorită patentelor software, unele distribuții nu oferă suport pentru unele formate proprietare. Pentru aceste distribuții este nevoie de adăugarea unor depozite de pachete întreținute de comunitate pentru a putea asculta muzică în format MP3 sau pentru a putea vedea filme.

De exemplu, pentru Fedora există RPM Fusion, pentru openSUSE există Packman.

Pentru informații suplimentare despre adăugarea depozitelor poți folosi următoarele resurse:

Dacă vrei să instalezi sau să dezinstalezi un program, poți folosi un administrator de pachete. Majoritatea distribuțiilor au un administrator de pachete integrat astfel încât să poți instala cu ușurință programele de care ai nevoie. Unul dintre cele mai cunoscute și apreciate programe este Synaptic:

Deși poți face multe lucruri din interfața grafică, este recomandat să înveți să folosești terminalul pentru că multe lucruri se pot face numai din linie de comandă. După numai puțină practică, vei putea să folosești cu ușurință terminalul și vei descoperi că e mai ușor și rapid așa.

Sursa: fii-liber.ro

Ce este Linux?

LinuxGNU LinuxGNU Linux RomâniaLinuxLinux România

O scurtă istorie

Povestea începe cu Richard Stallman programator și cercetător la MIT. În 1971, când acesta a început să lucreze la MIT, majoritatea programelor existente puteau fi modificate, personalizate și distribuite liber între utilizatorii de computere. Asta înseamnă că dacă un utilizator nu era mulțumit de felul în care un program funcționa, el era liber să îl modifice, să copieze și distribuie programele pe care le deținea și celorlalți utilizatori.

Prin 1980 majoritatea software-ului era proprietar. Asta înseamnă că software-ul are proprietari, care interzic explicit colaborarea între utilizatori, care primesc dreptul de utilizare, dar nu și cel de distribuție sau modificare al programelor. Astfel Richard Stallman s-a văzut pus într-o situație în care ar fi trebuit să-și încalce principiile morale, în cazul în care ar fi folosit programele respective.

Singura soluție pentru ieșirea din acest impas era crearea unor alternative libere la programele proprietare.
În 1983 Richard Stallman a pus bazele Proiectului GNU. Scopul acestui proiect era să creeze un sistem de operare liber, pentru că sistemul de operare este cea mai de bază componentă software dintr-un computer, cel care permite programelor și utilizatorilor să opereze computerul. Până la începutul anilor 90 majoritatea componentelor care alcătuiesc un sistem de operare fuseseră create, mai puțin kernelul, inima sistemului de operare, cel care comunică direct cu componentele hardware ale calculatorului.

În 1991, în timp ce Proiectul GNU lucra la propriul lor kernel, Linus Torvalds care tocmai își cumpărase un 386 și se săturase de jucat Prince of Persia (după cum povestește prietenul său Lars Wirzenius), se apucă prin luna aprilie (ca orice hacker adevarat) să studieze cum funcționează și cum se poate programa calculatorul pe care tocmai și-l cumpărase. Experimentele lui se transformă curând într-o muncă destul de serioasă pentru realizarea unui sistem de operare asemănător cu Unix care să ruleze pe un 386. În acelaşi an în iulie Linus își anunță intențiile și în octombrie face disponibile primele surse. În 5 ianuarie 1992 Linux era deja un kernel stabil și începe să se răspândească cu mare viteză prin întreaga lume. Totul a decurs foarte repede.

Datorită faptului că proiectul GNU crease toate uneltele necesare pentru un sistem de operare, inclusiv uneltele de dezvoltare de software (compilatorul & familia), Linus s-a putut concentra asupra kernelului și l-a adaptat pe acesta astfel încât să acomodeze aceste unelte (shell, compilator, program de compresie, etc). La început Linus a avut în vedere pentru kernelul său o licență un pic mai restrictivă decât licența folosită de GNU (GPL), adică o licență care să nu permitea comercializarea, dar până la urmă Linux a fost distribuit cu licența GPL.

Fiindcă Linux era destul de greu de distribuit și apăruseră o grămadă de programe care rulau sub Linux (de la GNU sau chiar de la alte persoane și proiecte care dezvoltau software liber), s-au format distribuțiile de Linux. Grupuri de persoane sau firme, s-au apucat să pună pe floppy discuri, la început, mai apoi pe CD-uri, Linux-ul împreună cu grămezi de aplicații, distribuite în formă binară și uneori chiar și cu surse. Acest lucru a contribuit la creșterea vitezei de răspândire a Linux-ului și la accesul către un public mai larg.

La un moment dat s-a întâmplat un lucru uimitor. Lumea a început să realizeze faptul că deși software-ul liber fusese conceput pentru a rezolva o dilemă etică și morală, marea majoritate a oamenilor vedeau în asta un regres din punct de vedere tehnic și economic, rezultatele erau foarte bune chiar și în aceste domenii. „Free Software” oferise un model economic care permitea realizarea de software performant într-un timp foarte scurt, de o calitate foarte bună, cu costuri foarte scăzute. În 1997 compania Netscape a hotărât să distribuie web browser-ul lor ca free software. Se ridica însă o problemă: marile companii erau nemulțumite de denumirea „free software” fiindcă putea să fie interpretată ca software gratuit, ceea ce nu era exclus dar nu era nici implicit. Așa a apărut denumirea de Open Source.

Astăzi tot mai multe companii mari își arată interesul pentru Linux. După Netscape a venit Oracle și mulți alții. S-a ajuns acum la situația în care companiile mari duc o bătălie pentru Linux, asemănătoare cu luptele duse de cavalerii din evul mediu. IBM, Sun, Novel și mulți alții, fiecare se dorește a fi campionul Linux-ului; toți luptă în aceeași tabăra dar fiecare dorește să fie „campionul”.

Totuși, ce este Linux?

Așa cum am spus Linux este un Sistem de Operare. O interfață între calculator și programe sau utilizatori. Este un manager al resurselor calculatorului și este cel care „știe să vorbească” cu fiecare componentă sau sistem periferic (harddisk, floppy disc, CD, placa grafică, modem, imprimantă, placă de rețea, orice se poate „lega” la un calculator).

Mai mult, Linux este un sistem de operare bazat pe Unix, ceea ce înseamnă că moștenește din caracteristicile acestuia: multitasking (adică poate rula mai multe programe în acelaşi timp), multi-user (adică mai mulți utilizatori pot folosi calculatorul în acelaşi timp sau la momente diferite, în sesiuni de lucru diferite), securitate (fiecare user are drepturi și restricții la folosirea tuturor resurselor puse la dispoziție de sistemul de operare), programe specializate (unul din principiile de bază sunt că programele care alcătuiesc SO-ul trebuie să execute un singur „job”, dar acela foarte bine; problemele mai complexe vor fi realizate din înlănțuirea mai multor programe; ceea ce ne aduce la următoarea caracteristică), interoperabilitate (programele trebuie să comunice între ele, astfel încât să poată fi folosite împreună; ceea ce duce la următoarea caracteristică), respectarea standardelor (Linux este construit pe standarde, POSIX fiind unul din standardele de bază; acest respect pentru standarde, nu apare doar în SO, ci se întinde și la aplicații, Linux fiind unul din sistemele de operare cu cea mai mare interoperabilitate chiar cu alte sisteme de operare) și în fine, portabilitate (astăzi linux rulează pe procesoare x86, Alpha, Sun SPARC și UltraSPARC, Motorola 68000, PowerPC, PowerPC64, ARM, Hitachi SuperH, IBM S/390, MIPS, HP PA-RISC, Intel IA-64, DEC VAX, AMD x86-64 și CRIS).

Alte caracteristici sunt scalabilitate (Linux se găsește în aparate electronice cu utilitate casnică, PDA-uri, workstation-uri, sisteme desktop și sisteme server), customizabil (oferă o grămadă de opțiuni și alternative, pentru programele rulate, interfețele folosite și posibilitățile de configurare).

O caracteristică foarte importantă este modul de dezvoltare distribuit, caracteristic oricărui software liber, dar probabil niciunde ajuns la asemenea proporții ca la acest sistem de operare. Asta înseamnă că versiunile noi apar cu mare rapiditate, bug-urile se repară foarte repede (ceea ce este enorm de important când e vorba de găuri în securitatea unui sistem) și că în general oricine este binevenit să contribuie și să îmbunătățească Linux-ul.

Cum folosim Linux?

Aplicațiile pentru Linux erau inițial foarte asemănătoare celor de pe Unix: aplicații științifice, baze de date, aplicații pentru rețele și uneltele specifice programatorilor. Utilizatorii obișnuiți se plângeau că interfețele acestor aplicații nu sunt destul de prietenoase. În ultimii ani însă aplicațiile de Linux s-au schimbat și s-au făcut progrese majore spre sistemul desktop „user friendly”.

Înfățișarea Linux-ului s-a schimbat și îmbunătățirile continuă să apară și să fie vizibile „de la o zi la alta”. Avem aplicații pentru office (AbiWord, Gnumeric, suita LibreOffice și multe altele), aplicații pentru comunicare în rețea (suita Mozilla, clientul de mail și organizator Evolution, messenger-ul Gaim, o grămadă de programe pentru Peer2Peer), aplicații pentru entertainment (pentru video și DVD avem Mplayer sau Xine, pentru muzică XMMS, foarte multe jocuri de calitate ca seria Doom, seria Unreal Turnament, Civilization: Call to Power și altele într-o listă destul de mare).

Toate acestea vin împachetate frumos pe o grămadă de CD-uri, într-o grămadă de distribuții ți una din primele dificultăți ale cuiva care dorește să folosească Linux, este să-și aleagă distribuția.

Distribuțiile de Linux sunt comerciale (produse de companii precum RedHat, Mandrake, SuSe de la Novel, etc) sau ale unor comunități de voluntari (Debian, Slackware, etc). Ele se mai împart în distribuții pentru uz general (cele de mai sus) și distribuții specifice unor anumite sarcini (servere, firewall, rescue, etc).

De asemenea o categorie importantă de distribuții sunt distribuțiile live care pot rula direct de pe CD, fără să se „atingă” de harddisk-ul calculatorului. Acestea sunt cel mai convenabil mod de a încerca Linux-ul, pentru a face un „test drive”.

Sursa: www.tpu.ro

Signal – Aplicație de mesagerie rapidă, sigură și criptată

LinuxTehnologieAndroidConfidențialitateCriptareiOSLinuxmacOSMesagerieSecuritateSignalSignal MessengerWindows

Sunt multe aplicații dedicate comunicări prin mesaje, sunt destul astfel de aplicații care oferă criptare și securitate. În rândurile ce urmează scriu despre una dintre cele mai bune aplicații de acest gen.

Signal este o aplicație de mesagerie care oferă rapiditate, siguranță și criptare. Este o aplicație simplă și ușor de folosit care se poate instala pe orice sistem de operare (Windows, macOS, Linux, iOS, Android).

Cu această aplicație se poate trimite pe lângă mesaje, și imagini, videoclipuri, mesaje vocale, documente și chiar apeluri de voce și video. Partea ce mai atractivă este că nu percepe nici o taxă pe SMS sau MMS. În schimb ai nevoie tot timpul de o conexiune la internet pe dispozitivul unde este instalată aplicația Signal

Principala caracteristică la Signal este criptarea și confidențialitatea. Astfel că nimeni, chiar și dezvoltatori aplicației nu pot să vadă mesajele pe care le trimiteți. Doar tu și corespondenții puteți vedea mesajele respective.

Și dacă te întrebi cu poate Signal să identifice utilizatori, păi este destul de simplu. Signal utilizează numere de telefon. Celelalte caracteristici sunt:

  • Este o aplicație cross-platform disponibilă pentru macOS, Linux, Windows, iOS și Android.
  • Este o aplicație pentru comunicație instantanee cu sursă deschisă – oricine poate să contribuie la codul sursă.
  • Este o aplicație gratuită care permite oricui să o descarce și să se bucure de confidențialitate.
  • Oferă criptare modernă prin metoda end-to-end.
  • Interfața cu utilizatorul este foarte simplă.
  • Include opțiunea de a crea, adera și trimite texte pe grupuri.
  • Include opțiune de selectare a intervalelor diferite pentru dispariția mesajelor.

Site-ul oficial al aplicației Signal este signal.org