Crăciunul în România

RomâniaCrăciunRomânia

În România, crăciunul este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea statelor creștine. Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în România. Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25 și 26 decembrie. Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea.

Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol şi decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei și întreaga creație este atașată de o coadă de mătură sau de un băț puternic.

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun O Tannenbaum, cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor.

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România

România1 Decembrie 19181918Marea UnireRomâniaRomânia 100Unirea TransilvanieiZiua Natională

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România este evenimentul care a dus la desăvârșirea Marii Uniri din 1918.

În septembrie-octombrie 1918, Partidul Național Român și Partidul Social-Democrat încep să colaboreze și stabilesc să inițieze formarea unui Consiliu Național Român.

În 29 septembrie/12 octombrie 1918, PNR, prin Comitetul Executiv, a adoptat o Declarație prin care proclama dreptul națiunii române la autodeterminare. Declarația a fost citită în Parlamentul de la Budapesta în 5 octombrie/18 octombrie 1918.

În acea perioadă a anului, Imperiul Austro-Ungar își trăia ultimele zile ale existenței lui. Țările imperiului, unda după alta, își proclamau independența: Cehoslovacia în 28 octombrie, Ungaria în 2 noiembrie, Austria în 12 noiembrie, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor în 24 noiembrie.

Noi nu ne putem închipui viața mai departe fără a fi împreună cu întreg neamul românesc și mai bine voim moartea, decât o viață de sclav umilit, despărțit de frații săi. (Iuliu Maniu, 1918)

Românii din Transilvania rezonează cu declarațiile de independență din jur și încep procesul unirii. Mai întâi, în 18 octombrie /31 octombrie, a fost înființat Consiliul Național Român Central, cu sediu la Arad, un organ al românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Consiliul arădean era format din 6 reprezentanți ai PNR și 6 ai PSD: Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad; respectiv Ion Flueraș, Iosif Jumanca, Tiron Albani, Enea Grapini, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu.

Consiliul Național Român Central a fost recunoscut de Comitetul Național al Românilor din Transilvania, de la Viena, condus de Iuliu Maniu, de Biserica Ortodoxă și de Biserica Greco-Catolică, precum și de către Senatul Militar Român, care a și pus la dispoziția Consiliului 50.000 de militari mobilizați la Viena.

Prăbușirea autorității Imperiului Austro-Ungar s-a făcut resimțită și în Transilvania. Peste noapte, Consiliul Național Român Central a fost pus în situația de a asigura treburile funcționărești, administrația maghiară fiind alungată, de a asigura ordinea și de a prelua conducerea militarilor români împrăștiați prin toate părțile imperiului. Consiliul Național a înființat Consiliul Militar, format din consilii și gărzi militare, alcătuite la rândul lor din militari și voluntari români, care aveau sarcina de a păzi principalele obiective de interes public. De facto, de guvernarea teritoriilor românești se ocupa Consiliul Național Român și sfaturile naționale române din localitățile românești.

Observând realitățile din teritoriile românești, Consiliul Național Maghiar a încercat o negociere cu partea română: Transilvania să rămână în Ungaria, în schimbul unei autonomii cu guvernator român și reprezentare în guvernul central de la Budapesta.

Consiliul Național Român ia act de propunerea maghiară și decide convocarea unei adunări naționale, la Alba-Iulia, la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, pentru a decide în privința autodeterminării românilor. La Adunarea Națională de la Alba-Iulia au participat reprezentanți aleși ai tuturor categoriilor sociale, ai bisericilor, ai asociaților culturale și profesionale, precum și deputați de drept, în total 1.228 de delegați/deputați. Le-au fost alături peste 100.000 de români, veniți la apelul Consiliului, din toate teritoriile locuite de români.

Și cât de sfântă era ziua aceea, cum se îmbrățișau românii, cât de senină le era fața, cum au uitat fiecare de ce religie, de ce confesiune și cărei clase aparține! Se vedeau că sunt fiii aceluiași neam… (Ștefan Cicio-Pop, 1932)

După ce au asistat la slujbele efectuate în cele două biserici românești din Alba Iulia, delegații au dezbătut și aprobat Rezoluția de unire, care a și fost adoptată de toți cei prezenți. Votarea acestei rezoluții a însemnat votarea unirii tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș (Țara Ungurească) cu România.

Prin această unire au fost introduse și câteva principii fundamentale, precum: libertate deplină pentru popoarele conlocuitoare, libertate confesională, regim democratic, reformă agrară, legislație modernă pentru muncitorime.

Adunarea a aprobat și un organ legislativ, Sfatul Național și un guvern provizoriu, Consiliul Dirigent, care să conducă Transilvania până la unirea cu România și a numit o delegație care a înmânat actul unirii regelui Ferdinand I, în 14 decembrie 1918, la București. Sfatul Național și Consiliul Dirigent au funcționat până în 20 aprilie 1920, când unirea a fost desăvârșită și din punct de vedere tehnic.

Sursa: centenarulromaniei.ro

Marea Unire de la 1918

România1 Decembrie 19181918Marea UnireRomâniaRomânia 100Ziua Natională

Evenimentul politic al anului 1918 este desăvârșirea statului național român, înfăptuit prin unirea tuturor provinciilor locuite de români, aflate sub o stăpânire străină, cu România.

Astfel, la finalul Primului Război Mondial, România obținea mai mult decât eliberarea românilor din Austro-Ungaria, pe care și-o propusese la începutul conflagrației. Începutul anului 1918 se anunța dezastruos, România semna în mai Pacea de la Buftea-București, un tratat de pace care-i aducea mari prejudicii. Schimbările mari în plan european, din a doua jumătate a anului, și priceperea liderilor români de a simți momentul istoric fac ca dezastrul anunțat să fie transformat într-un șir de victorii, reunite sub numele de Marea Unire de la 1918: în martie 1918 unirea Basarabiei cu România, în noiembrie unirea Bucovinei cu România, iar în decembrie unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Pentru România, Marea Unire de la 1918 a însemnat o repoziționare în Europa, prin noua suprafață (locul 10) și prin numărul de locuitori (locul 8). O sporire considerabilă a cunoscut și capacitatea industriala (235%), economia, dar și resursele naturale.

Marea Unire a fost recunoscută pe plan internațional prin tratatele semnate la Trianon (4 iunie 1920) și Saint-Germain-en-Laye (10 septembrie 1919).

Sursa: centenarulromaniei.ro

Când străinu laudă România fără ca Ministerul Turismului să facă ceva

DiverseMinisterul TurismuluiRomâniaSalina TurdaTomorrowlandUNTOLD

România în ultimi ani a început să fie lăudată și promovată de străini fără ca Ministerul Turismului să miște un deget. Dacă vă întrebați cum se poate acest lucru? Păi este destul de simplu. Privații, voluntarii și unii Primari fac mai mult decât trebuie.

Recent am dat peste un articol scris de Cabral, unde scrie despre cum câțiva străini abonați la Tomorrowland (cel mai mare eveniment din lume) vor să vină la UNTOLD.

Îmi aduc aminte cum Salina Turda s-a promovat mai mult singură. S-a scris articole chiar și în Japonia și multe alte țări îndepărtate.

Unele dintre cele mai mari site-uri de presă din lume a scris despre Salina Turda, articolele le găsiți aici și aici. Și era să uit de Eurovision, ediția din România s-a ținut în salină în 2018

Ce să mai zic că multă lume promovează România prin articol de blog, cum este acesta de aici sau de aici.

Este foarte bine ce fac acești oameni care promovează România direct sau indirect. Numai așa poate să ajungă lucrurile frumoase din România la cât mai multă lume străină.

De unde este mai bine să cumperi? România vs China

DiverseChinaCumpărături onlineGearBestPC GarageRomânia

Stăteam zilele acestea și mă gândeam, oare de unde este mai bine să cumperi un produs, de exemplu un telefon.

Analizam costurile dintre România și China, dar nu numai costurile, am analizat timpul de așteptare de când se comandă produsul și până ajunge, am analizat timpul aștepta în caz că se strică și trebuie dus la garanție etc.

Ca exemplu am luat telefonul Xiaomi Pocophone F1 64 GB stocare și 6 GB memorie pe culoarea Graphite Black și ca distribuitor am luat oferta de la PCGarage.ro și GearBest.com.

  • PC Garage – Xiaomi Pocophone F1 – 1.599 de lei
  • GearBest – Xiaomi Pocophone F1 – 309,99 de dolari (14.11.2018 – 1$ x 4.13 lei = 1280 lei)

După cum se vede diferența de preț nu este așa de mică, 319 lei. Chiar dacă este o diferență mare, de aici încolo diferențele sunt și mai mari.

Telefonul comandat din România ajunge în 3 zile, iar telefonul din China ajunge în 3 săptămâni și pe lângă prețul telefonului se mai adaugă și prețul transportului care este 20 de lei pentru România și 5.49$ (22,67 lei) pentru China.

Și aici vine marea întrebare. Merită cumpărat telefonul din România pentru un preț mai mare sau nu? Depinde dacă ești dispus să aștepți mai mult timp. Dacă nu te grăbești atunci se merită pentru că rămâi cu 300 de lei în buzunar.

Până aici am analizat prețurile și transportul, România vs China. În partea a doua analizez partea cu garanția. Unele persoane spun că dacă cumperi telefonul din China nu mai ai garanție, dar nu este chiar așa.

Pentru a avea parte de garanție pentru un telefon din China, acesta trebuie trimis acolo, altfel nu ai garanție.

Să vedem cât durează să trimiți telefonul la reparat și cât durează până vine.

  • Garanție România – 3 zile pentru trimis, o săptămână pentru reparat și 3 zile pentru a veni înapoi – se ajunge la un total de două săptămâni.
  • Garanție China – 3 săptămâni pentru trimis, o săptămână pentru reparat și 3 săptămâni pentru a veni înapoi – se ajunge la un total de 7 săptămâni.

Este clar că nu se merită să îl trimiți în China pentru garanție în caz că se strică și mai bine îl repari pe bani tăi în România sau dacă vrei să nu te coste aproape nimic, mai puțin transportul, atunci aștepți 7 săptămâni pentru China.

În concluzie, toate adunate (preț, transport, garanție), nu se merită să cumperi un telefon sau orice alt produs din China. Totuși parte cu stricat-ul fără vina ta se întâmplă foarte, foarte rar și atunci roata se întoarce și te alegi cu 300 de lei în buzunar.